Lecția 7

Dumnezeu ne dă unelte eficiente în lupta noastră de a trăi pentru El. Fără a le folosi, vom eșua.

Viața este complicată. Creștinismul nu este o credință care te ține ascuns de frica de a nu te răni. În schimb, Dumnezeu a pregătit inimile noastre în foc și ne-a spus să expunem acea flacără în întunericul în care ne-am născut. El ne spune să trăim viețile noastre reale diferit față de cum așteaptă lumea.

Când suntem născuți din nou, avem nevoie de hrană constantă pentru tot restul vieții. Ne hrănim de mai multe ori pe zi. Dormim multe ore pe zi. Bem atât de multă apă pe zi. Omologii spirituali ai hranei, apei,, somnului sunt citirea Bibliei, rugăciunea și închinarea împreună cu alții.

Lumea este murdară. Ni se cere să fim puri. În timp ce trăim, vom avea murdărie aruncată spre inimile noastre zilnic. Cu ochii noștri vedem pervertire. Cu urechile noastre, auzim blesteme. Cu mâinile noastre simțim durerea spinilor și pumnii prietenilor. Cu limbile noastre gustăm otravă amară. Cu nasurile noastre mirosim putregaiul morții.

Ce unelte ne dă Dumnezeu pentru a spăla murdăria, a îndepărta întunericul și a schimba lumea din jurul nostru?

În primul rând, după cum deja am discutat, și-a revelat în Biblie planul pentru viețile noastre. Prin citirea textului Bibliei și prețuind promisiunile lui Dumnezeu înlăuntrul nostru, avem curățite mințile și întărite inimile.

În al doilea rând, a pus Duhul Sfânt în noi, astfel încât să ne putem ruga lui Dumnezeu și să simțim răspunsul Lui pentru noi. Aceasta adâncește convingerea noastră și ne dă putere să trăim diferit și ajutăm la schimbarea lumii.

În al treilea rând, ne-a creat pentru închinare. Când ne închinăm Lui, el ne împlinește dorințele ți începe să vindece rănile pe care această lume ni le creează.

În al patrulea rând, ne-a creat pentru e ne bucura și a iubi oamenii, lumea cu unele limite. Trebuie să facem o prioritate din a fi cu alți oameni și a ne bucura de lumea naturală.

Trebuie să facem o prioritate din a petrece timp cu oameni care cred în Dumnezeu și-L iubesc așa cum Îl iubim și noi. Aceasta ne încurajează și întărește. Ne protejează de lipsa de echilibru. Aceasta se numește biserică. Biserica nu este o clădire în care ne întâlnim, sau un program la care participăm; biserica o reprezintă oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu și pe noi. Petrecând timp cu alți oameni care-L iubesc pe Dumnezeu (citind Biblia, rugându-ne și ajutându-ne reciproc să trăim așa cum ne cere Biblia) este vital.

Mulți s-au întrebat dacă întâlnirea cu alți creștini e importantă. Biblia spune că acesta este rostul. Isus a înviat pentru a clădi o comunitate iubitoare: una care este curățită și împlinită în El. Ilustrează aceasta în comportamentul Său după învierea din morți când a mâncat cu prietenii Săi, a umblat cu ei și i-a vizitat pe când stăteau încuiați de teamă.

Dacă aceasta nu este suficient pentru noi, poate această poveste provocatoare pe care un preot a relatat-o poate ajuta:

Într-o zi, un om a venit la preot și a zis, „Părinte, fratele meu, Paul, s-a izolat de mine și de orice creștin. Trebuie să mergi să vorbești cu el și să-l convingi să se răzgândească!”

Preotul a mers acasă la Paul, a bătut la ușă și i s-a spus să intre.

Odată intrat, l-a găsit pe Paul holbat la un foc zdravăn. S-au salutat silențios, iar preotul s-a așezat lângă Paul și se holba la foc. După un timp, preotul a luat niște clește metalice, a apucat un cărbune fierbinte din foc și l-a pus pe podea, lângă foc. A dat din cap către Paul, a zâmbit și a așteptat. După câteva minute, cărbunele s-a răcit atât de tare încât nu mai avea nici un pic de jăratic în el.

Preotul a dat din cap către Paul, a luat cărbunele și l-a aruncat din nou în foc. După câteva minute, cărbunele ardea din nou. Preotul a râs, a dat din cap ultima dată către Paul, s-a ridicat și a plecat.

Noi suntem cărbunele. Fără focul altora arzând în jurul nostru, în final ne vom răci și pierde focul. Avem nevoie să citim Biblia, să dezvoltăm un obicei ferm de rugăciune și închinare și să facem o prioritate din a petrece timp cu alți credincioși, astfel încât să ne ajutăm reciproc în a trăi cu bucurie în ascultare de Dumnezeu.

Dacă facem asta, Dumnezeu ne va întări, încuraja și binecuvânta. Apoi ne va da oportunități de a împărtăși Evanghelia oamenilor care au nevoie de ea atât de mult precum avem și noi.