Lecția 1

Avem vești bune. Dumnezeu ne promite dragostea și iertarea, dându-ne o viață care nu se sfârșește, libertate față de rău, prietenie apropiată cu El atât timp cât îl credem și ascultăm în dragoste.

Crezi asta? Realizezi ce înseamnă pentru tine?

Biblia spune că am fost născuți pentru a iubi, asculta și a ne bucura de Dumnezeu pentru totdeauna, dar nu putem.

De ce?

Pentru că am fost născuți separați de El în două moduri.

Primul, nu-L cunoaștem și nu putem iubi pe cineva necunoscut.

Al doilea, suntem născuți cu dorințe rele care ne separă de viața, cunoașterea și dragostea lui Dumnezeu. Dorințele noastre rele sunt cauza morții, bolii, nedreptății, războiului, -a tuturor necazurilor vieții.

Cum ne separă de Dumnezeu dorințele noastre rele?

Esența răului este egoismul, care dăunează relațiilor. Pe măsură ce un soț se apropie mai mult relațional de soția lui, realizează mai ușor cum cuvintele, acțiunile sau gândurile lui o pot ofensa. La fel este și în relația noastră cu Dumnezeu. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, realizăm mai mult cum răutatea noastră rupe apropierea noastră de El.

Care a fost răspunsul lui Dumnezeu la separarea noastră de El?

Dumnezeu a hotărât să devină om pentru a restaura prietenia apropiată cu noi. Acel om a fost Isus.

De ce a fost important pentru Dumnezeu să devină om?

În primul rând, să relaționeze cu noi în mod personal. În al doilea rând, să experimenteze bucuria, durerea, frământarea noastră. În al treilea rând, să poarte pedeapsa noastră pentru răutate prin a muri în locul nostru. În al patrulea rând, să revină la viață pentru a curăța răul nostru, aducându-ne în relație apropiată cu El și dându-ne o viață care nu se sfârșește.

Isus a ales să moară parțial pentru noi pentru a demonstra că Dumnezeu pedepsește răul. Nu am dori un Dumnezeu care lasă răul nepedepsit. Moartea lui Isus este garanția că Dumnezeu nu va permite aceasta, deoarece a ales să se pedepsească pe Sine pentru răul nostru, deși El nu a făcut nimic greșit.

Scopul măreț pe care l-a avut a fost să ne elibereze de dorințele rele și să ne transforme inimile pentru a trăi în prietenie pură cu El. La aceasta se referă Biblia când scrie ”născut din nou”. Înseamnă a fi schimbat total, trăind liber de sclavia dorințelor noastre rele, in relație strânsă cu Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că vestea bună nu se oprește la Isus luând pedeapsa noastră.

Biblia spune că după ce Isus a murit, a fost înviat din morți și este încă viu. El ne oferă o viață în schimb: viața Sa perfectă în schimbul vieții noastre stricate. Când acceptăm această incredibilă ofertă, Duhul Său începe să trăiască în noi și încet să înlocuiască dorințele noastre rele cu o dorință de bunătate.

Procesul nostru de curățare și perfecțiune se numește sfințire. Nu suntem perfecți decât după ce această viață se încheie. Totuși, procesul dă rezultate practice imediat.

Aceste rezultate se numesc roadele Duhului: dragostea, bucurie, pace, răbdare, amabilitate, bunătate, blândețe, credincioșie și control de sine. Dacă suntem creștini, vom crește în aceste atribute. Dacă nu suntem, este timpul să ne dăruim lui Dumnezeu apropiindu-ne de El prin citirea Bibliei, evitând răul, rugându-ne și închinându-ne Lui.

Noi nu putem crește roada Duhului. Doar Duhul Sfânt o poate face, noi exprimându-ne dragostea pentru Cristos.

Biblia spune să ne luăm cruce și să-L urmăm pe Isus. Această expresie este un simbol reprezentând moartea față de egoismul nostru. La fel cu Isus a purtat propria cruce (o unealtă de tortură), a murit atârnat pe ea, așa trebuie să procedăm și noi în mod simbolic cu moartea egoismului nostru.

De ce este acest lucru important? Pentru că dorințele noastre egoiste sunt în război cu dorințele lui Dumnezeu. Isus cere dăruire și încredere totală.El ne cere să schimbăm dorințele noastre egoiste cu o dorința după Dumnezeu. Așa trebuie să ne arătăm dragostea, prin slujirea umilă a lui Dumnezeu și a oamenilor Săi.

Când ne dăruim și-L alegem pe Dumnezeu ca și satisfacția sufletului nostru, El ne dă puterea și dorința de a-L asculta. Este ca și cum El ar fi aerul pe care-l respirăm. Inspiră-L pe Isus. Expiră-L pe Isus. Repetă. Zilnic. Până în ziua când murim. Este ceea ce ne dă curaj să credem că atunci când ne poruncește să ne iubim dușmanii, El ne va ajuta să o facem.

Relația noastră cu Isus este cea mai strânsă relație pe care o putem experimenta pentru că Duhul Său este în noi. Această relație va schimba viața ta, pe măsură ce te vei încrede și vei asculta de Dumnezeu în dragoste. Astfel, când vei comite greșeli, Duhul te va ajuta să-L onorezi pe Dumnezeu.

Poate te întrebi dacă acest tip de viață te va opri din a te bucura de viață. Suntem bucuroși să-ți spunem că iubirea și ascultarea de Dumnezeu ne-a ajutat să savurăm pacea lui Dumnezeu și bucuria în viață.

Deși nu suntem niciodată complet liberi față de dorințele rele în această viață și încă mai comitem greșeli, dragostea noastră pentru Isus înfometează dorințele noastre rele așa încât ele își pierd puterea. Dumnezeu face asta iar noi suntem liberi să ne bucurăm de El, de lume, și de relația pe care ne-a dat-o în curăție.

Promisiunea pe care majoritatea dintre noi o credem cred este că Dumnezeu ne schimbă dorințele. O face. E real. Altfel, vestea bună n-ar mai fi veste bună.

De ce nu trăiesc mai mulți creștini vieți bune?

Fiecare creștin ar putea trăi o viață liberă față de rău, însă există momente când refuzăm să o facem. Câteodată alegem răul în loc de Isus, chiar și după ce devenim creștini.

Unii nu experimentează libertatea față de rău pentru că nu cred că e posibilă sau că Dumnezeu oferă asta. Alții refuză să trăiască liberi pentru că este costisitor. Pentru că cere totul, dăruire continuă pentru Dumnezeu.

Ce înseamnă aceasta?

După ce ne dăruim lui Dumnezeu, ni se poruncește să trăim în dăruire continuă. Aceasta trebuie să se întâmple în mod constant pentru că toți avem tendința de reîntoarcere la egoism. Biblia numește această tendință natură păcătoasă. O avem din ziua când ne naștem și până când murim.

Pe măsură ce credem și ne încredem în Dumnezeu, ne separăm de rău, ne rugăm, citim Biblia, și ne angajăm în comunitate cu creștini, Duhul lui Cristos din noi începe să ne schimbe dorințele și ne dă libertate progresivă față de natura păcătoasă.

Creșterea necesită timp. Nu-și pierde speranța în acest proces. De asemenea nu folosi lentoarea creșterii ca și o scuză pentru a nu crește deloc.

Onorarea lui Dumnezeu aduce bucurie îndelungată și pace ca nimic altceva din întreaga lume. Nu ne îndepărtăm de rău pentru că e simplu rău; ne îndepărtăm de rău pentru a fi împliniți de Dumnezeu.

Dumnezeu ne cheamă să ne alăturăm Lui în munca pentru gloria Lui. După ce ne dăruim Lui, ne inspiră în a împărtăși această relație minunată și cu alții ceea ce se numește evanghelizare și a-i învăța cum să o experimenteze ceea ce se numește ucenicizare.

Ceea ce ne dă El este atât de bun încât când experimentăm totul, nu ne putem opri din a împărtăși altora despre El. Odată ce gustăm și vedem ce bun este Domnul, în mod natural vom dori să spunem oamenilor astfel încât și ei să simtă libertatea și bucuria pe care noi le-am primit.

Încă o dată, iată vestea bună (cea mai bună veste!): Dumnezeu ne promite dragostea și iertarea, dându-ne o viață care nu se sfârșește, libertate față de rău, prietenie apropiată cu El atât timp cât îl credem și ascultăm în dragoste. Dacă suntem credincioși până la finalul vieții noastre, Dumnezeu promite că ne va da un trup nou total liber față de blestemul dorințelor rele, moarte, eșec, pentru a trăi cu El pentru totdeauna.

Vestea proastă este că toți cei care resping oferta lui Dumnezeu vor suferi pedeapsa eternă și separarea de Dumnezeu pe care noi toți am moștenit-o prin răutatea noastră.

Vestea bună a lui Dumnezeu și vestea proastă a ceea ce se întâmplă când Îl respingem pe El fac Evanghelia să fie cel mai important adevăr în viețile noastre.

Noi existăm pentru a-L preamări pe Dumnezeu și pentru a ne bucura de El pentru totdeauna. Deseori credem că trebuie să alegem între o viață pentru satisfacția noastră și o viață pentru satisfacția lui Dumnezeu. Adevărul e că prin cedarea în fața dorințelor noastre rele nu ne va aduce satisfacții pentru foarte mult timp. Toleranța răului duce la depresie, o depreciere a stimei de sine, adicție spre depravare, comportamente rele. Răul ne conduce, ne ucide bucuria și ne lasă goi și singuri. Ne face sclavi.

Când alegem să ne vedem ca și sclavi de bunăvoie ai bunătății lui Dumnezeu în loc de sclavi ai răului, prezența lui Dumnezeu în viața noastră și darurile extraordinare promise în Evanghelie ne dau bucurie și libertare pe care nimeni nu le poate lua.

Tot ce e nevoie e de fapt totul. Toată supunerea noastră pentru iertarea, viața și bunătatea Lui iubitoare.

Cel mai ușor mod de a ne aduce aminte este prin Poemul Mântuirii:

Iisus, pe cruce ai murit
Ai înviat ne-ai mântuit
Iartă-mi acum păcatul greu
Şi vreau să fii Tu Domnul meu
Schimbă-mi Tu viața mea
Și ajută-mă a Te urma